De ce nu răspund toții pacienții la fel la tratamentul antihipertensiv? Calcularea riscului genetic poate ghida alegerea terapiei potrivite și a regimului alimentar
Jumătate dintre persoanele cu hipertensiunea arterială (HTA) nu știu că au această afecțiune și doar 1 din 5 adulți diagnosticați obține un control optim al tensiunii arteriale. Pe lângă aderența slabă la tratamente, eficacitatea scăzută a unor terapii ar putea fi, de asemenea, legată de variabilitatea genetică. Majoritatea bolilor cardiovasculare sunt determinate de o combinație complexă de factori modificabili, care țin de stilul de viață – fumat, consum de alcool și alimentație, alături factori de mediu și factori nemodificabili, precum predispoziția genetică.
Într-un studiu publicat recent în jurnalul Circulation s-a arătat că scorurile de risc genetic pot identifica persoanele la care tensiunea arterială este influențată diferit de nivelurile de sodiu și potasiu, demonstrând de ce anumite tratamente folosite de rutină pentru HTA nu funcționează la fel pentru toată lumea. De asemenea, datele ar putea ghida strategiile care țin de stilul de viață precum alegerea tipul de alimentație. Cazurile sunt selectate din UK Biobank , o bază de date din Marea Britanie, care integrează informații genomice și medicale de la jumătate de milion de persoane.
Deși în controlul HTA sau prevenția acesteia se recomandă de obicei o alimentație redusă în sodiu și crescută în potasiu, în practică se observă o variabilitate importantă a răspunsurilor obținute de pacienți. Scorurile de risc genetic pot evalua mecanismele fiziologice în care e implicat sodiul și potasiul și ar putea fi utile pentru a identifica persoanele care obțin cele mai mari beneficii în urma intervențiilor pentru reglarea valorilor acestor electroliți. Mai mult decât atât, metoda ar putea funcționa și pentru generarea unor scoruri poligenice pentru a ghida și alte intervenții farmacologice sau care țin de dietă în controlul HTA și a bolilor cardiovasculare.
De exemplu, anumite medicații pentru HTA funcționează prin scăderea sodiului. Multe persoane au un riscu genetic de HTA care este accentuat dacă aceștia consumă alimente bogate în sare. Astfel, ei vor răspunde la tratmentele care scad sodiul. În schimb, există cazuri în care aportul de sare nu influențează semnificativ HTA, iar la aceste persoane sunt necesare alte intervenții și evaluarea riscului genetic specific.
Pentru acest studiu au fost analizate date de la 300.000 de persoane, fiind evaluate profilurile lor genetice alături de electroliți urinari, indicatori ai aportului de sodiu și potasiu.
Riscul genetic și valorile electroliților urinari se corelează independent cu tensiunea arterială. Rezultatele arată că sodiul are un efect hipertensiv mai pronunțat asupra celor cu un risc genetic mai mare asociat căilor moleculare legate de biologia sodiului și potasiului.
Înțelegând predispoziția genetică a unei persoane, în special în relație cu sistemele lor fiziologice (circulator, renal), se pot dezvolta strategii de tratament personalizate. În anumite cazuri reducerea aportului de sodiu ar putea atenua semnificativ riscul de hipertensiune, în timp ce în altele, impactul ar putea fi minim și ar fi necesare alte metode care țintesc alte mecanisme.
Mai multe decât atât, implicațiile acestor rezultate sunt semnificative, atât din perspectiva sănătății, cât și din perspectivă economică. HTA este o cauză principală a bolilor cardiovasculare și o povară semnificativă asupra sistemelor de sănătate din întreaga lume. Autorii au explicat că o reducere de doar 25% a prevalenței hipertensiunii ar putea economisi până la 34 de miliarde de dolari anual.
Deși studiul oferă o perspectivă promițătoare pentru schimbarea managementului HTA, autorii subliniază nevoia de cercetări suplimentare. Studiile intervenționale sunt următorul pas pentru a valida aceste date și a le traduce în planuri de tratament personalizate eficiente.
Medicina personalizată în managementul HTA
În 1970 s-au recunoscut cauzele secundare ale hipertensiunii, care necesită abordări diagnostice și terapeutice diferite. Majoritatea rămasă a cazurilor au fost încadrate la „hipertensiune esențială” și descrisă ca un „mozaic” de mecanisme eterogene care contribuie la creșterea tensiunii arteriale.
Studiile arată că profilul genetic influențează între 30% și 50% din variația interindividuală a tensiunii arteriale. Factorii genetici nu doar că afectează creșterea tensiunii arteriale (TA), dar contribuie și la variabilitatea interindividuală în răspunsul la tratamentul antihipertensiv.
Pilonul principal al terapiei constă în modificarea stilului de viață, cu recomandări pentru pierderea în greutate, exerciții fizice și reducerea consumului de sare și alcool, în plus față de medicamentele antihipertensive: inhibitori ACE (enzima de conversie a angiotensinei), ARB (blocanți ai receptorilor de angiotensină II), blocanți ai canalelor de calciu, antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi, diuretice și agenți antiadrenergici (blocanți ai receptorilor α- și β).
Se știe că aportul de sodiu (Na+) crește tensiunea arterială prin diverse mecanisme, inclusiv stimularea activității reninei plasmatice și a angiotensinei II, precum și activarea sistemului nervos simpatic. Aportul de potasiu (K) contribuie la scăderea TA prin stimularea vasodilatației prin hiperpolarizarea celulelor endoteliale, alături de mecanisme renale care ajută la homeostazia electroliților în segmentele distale ale nefronului.
Modificarea raportului de sodiu-potasiu, consumate de o persoană, poate avea un impact semnificativ asupra TA, cu recomandări care sugerează că un raport ideal este de 1:1 sau mai mic. Rapoartele care înclină spre un aport mai mare de sodiu față de potasiu sunt adesea legate de o calitate mai slabă a dietei, tipic asociată cu un model alimentar occidental sau mai puțin sănătos. De asemenea, există dovezi care sugerează că un aport excesiv de potasiu ar putea, de fapt, să crească TA.
Având în vedere evoluția tehnologiilor care permit analiza detaliată a diferențelor moleculare individuale, astăzi devine posibilă abordarea personalizată a cazurilor de HTA . Cauzele sunt diverse și legate de interacțiunea numeroaselor gene cu diferiți factori de mediu. În continuare, studiile ar trebui să se concentreze pe determinarea căror aspecte ale profilului “-omic” unic al unei persoane ar putea acționa ca biomarkeri pentru detectarea, evaluarea, gestionarea și prevenirea hipertensiunii arteriale.
Citește și
- Precision Child Health. Determinarea riscului de hipertensiune arterială, încă din copilărie, prin analiza biomakerilor de la nivelul ADN-ului necodant
- STUDIU. 1 din 5 adulți hipertensivi ia cel puțin un medicament asociat cu creșterea tensiunii arteriale
- #ESCCongress2023. Alimentele ultraprocesate cresc riscul de infarct miocardic, hipertensiune arterială şi accident vascular cerebral